ma simt atit de singur,
ca si padurea.
si-a inceput sa ninga peste ea
tristetea ma inspaiminta .
la fel si linistea .
ma las purtat de ginduri ,
si ma alint cu amintiri
din ce in ce mai vagi .
e trist...iar frigul ma patrunde
putin cite putin,
dar nu il i-au in seama .
privesc in zare si ma retrag incet
si sunt atit de singur...
dar sper , si te astept !
