si a sosit si toamna . cu bruma ei cu tot .
au ruginit copaci si-aleile s-au invelit ,
cu-n strat de frunze ruginii ... dar e frumos !
privesc in zare , si totul pare un tablou .
l-as pune-n rama ...dar nu pot !
pasesc agale pe alei , caci vreau sa simt ce este-n pielea ei .
si vintul sufla printre crengi ,
si frunze cad , si-n drumul lor ,
se leagana usor , se-astern ... si mor !
dar mergem inainte , caci timpul nu s-a scurs
si mai avem atitea de parcurs .
si se aduna-n gindul meu , atitea bune , atitea rele ,
sa-mi amintesc cindva , in jurul focului de ele .
si ma gindesc la tine draga mea , iubita mea de undeva ,
ramii aevea-n gindul meu , caci te iubesc mereu !
as vrea sa fiu o stea , sa pot sa luminez in calea ta ...
dar sunt un mic gind de amor , si vreau in jurul tau sa zbor ...
sa fim doar noi . sa alergam , si sa strigam .
sa ne iubim ca doi copii ...dar tu nu vii !
si singur ma avint printre aleii , tirind picioarele prin frunzele de tei .
si ma afund in gindul meu , string hainele pe mine ca e ger ,
si-mi atintesc privirile spre cer !
acolo sunt doar stele , iar singur fiind , ma pierd prin ele.
alerg prin jurul lor , si-mi este bine ...as vrea sa fii cu mine !
ma invirtesc prin jurul lor , si ametesc de dragul lor .
si caut tot mereu o stea , sa fie doar a mea .
si m-amagesc cu gindul , ca pot sa am numai a mea , o stea !
si singur pe alei , ma las purtat de pasi mei ,
calcind usor , peste covorul tesut din frunzele de tei !
ma tot avint intr-un abis , si ma intreb de e un vis ...
dar gerul de afara ,imi aminteste ca visez iara .
si ma trezesc , purtat de pasi mei calcind peste covorul frunzelor de tei ,
gindindu-ma la tine ...si , iti zimbesc in gind ,
iar un sarut imi zboara-n vint .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu